Filarmonica Paul Constantinescu

Datorită bogatei biblioteci de la Weimar, în timpul primei sale căsătorii, Johann Sebastian BACH (1685-1750) a avut posibilitatea să transcrie şi să studieze lucrările unor mari compozitori italieni ca Fresconbaldi, Corelli, Albinoni şi Vivaldi. După părerea unor muzicologi bazată pe informaţii destul de trunchiate, el a fost, pentru o mare parte a contemporanilor săi, un ilustru necunoscut care, totuşi, şi-a folosit nevoia mentală şi curiozitatea intelectuală pentru a absoarbe stimulii şi tendinţele epocii. Acest travaliu i-a influenţat, în primul rând, producţia de lucrări concertistice.

         Concertul italian în trei părţi (două repezi înconjurând o parte centrală lentă) devenise un fenomen „la modă” în Europa datorită răspândirii tipăriturilor cu partiturile vivaldiene. BACH a folosit aceast tipar supunându-l însă inspiraţiei şi sensibilităţii sale.